#4 Galuste cu prune

Intai, povestea

Toamna calda, lumina de seara ca mierea. Miros de scortisoara purtat de un sort cadrilat albastru ca de scolarita, pe care il vezi la capatul scarilor, inainte sa-i vezi fata luminoasa.
-Ai venit? - iese in cadrul usii din bucatarie
In bucatarie, are loc  o revolutie: lighenase pline de legume si, la loc de cinste, un castron galben cu prune brumate. Pe masa din mijloc, sta scos blatul de aluat, faina, sucitorul.
-Astazi fac galuste cu prune! - ma anunta vesela.
Peste niste ore, vine sfarsita cu o farfurie pe care troneaza infofolite in pesmet si zahar, pomadate cu scortisoara, galustele cu prune.

Astazi am facut galuste cu prune, ca in fiecare toamna, dupa aceeasi reteta, pe acelasi blat si ne aducem aminte de bunica lui Nicoara.

Reteta

Nu va speriati, nu dureaza ore! Probabil lucrul cu aluatul cam 1/2h, restul inca vreo 1/2h. Va propun sa invitati si copiii sa va ajute, va fi o bucurie pentru toata lumea.

Daca ati mancat gnocchi, asociati aceasta reteta cu pastele italienesti din cartofi. Este un desert cat se poate de dietetic si va asigur ca nu este greu de preparat. Poate fi replicat si pentru alte retete de galusti cu carne sau cu alte fructe.

Ingrediente:
300g cartofi de piure
150-200g faina (depinde de tipul de cartof car de mult retine apa la fiert) + faina cat este necesar pentru lucratul aluatului
1 ou
30 g ulei
un varf de sare
c. 20 de prune (mici, mari, nu conteaza, neaparat cu sambure, altfel se inmoiaie/strica galustele)
200g pesmet, 50-100g migdale, nuci, 40-60g zahar normal sau brun, zahar vanilat, scortisoara

300g de cartofi se curata si taie ca pentru piure. Se fierb 30 de minute. Se scurg de apa pe cat posibil (nu va stresati daca ramane rezidual, putina apa, e chiar utila daca nu e prea multa).

Se paseaza si se amesteca cu 150-200g de faina, oul si uleiul, putina sare.

Se framanta nu prea mult cu telul si apoi putin cu mana ca un aluat normal din faina.
Se pune faina pe mana sa nu ne se lipeasca aluatul (este foarte lipicios).

Se ia o folie de plastic si se aseaza aluatul in ea si se aranjeaza cu rabdare ca un sul. Aceasta metoda ne ajuta sa uniformizam forma aluatului ca apoi sa o portionam pentru galuste. Scoatem plasticul, apoi, bineinteles.

Spalati prunele. Nu va chinuiti sa le stergeti, uscati. Nu e necesar!

Inainte sa va apucati de facut galustele, puneti la fiert o oala cu 2-3l de apa. Ca sa optimizati timpii. In timp ce faceti galustele, se incalzeste apa in care vor fierbe dupa ce le veti fi terminat de aranjat.

Taiati perpendicular cam 2 cm din aluatul facut sul pentru fiecare pruna.

Luati o pruna si o imbracati in aluat, incercati cat mai uniform posibil, aranjati cu podul palmei pe blat, astfel incat sa fie bine inchisa si aluatul cu o grosime uniforma in jurul prunei:

Procedati la fel pana terminati sau aluatul sau prunele.

Apa din oala trebuie sa fiarba in acest moment. Una, cate una, le scufundati in apa. Dupa ce le-ati pus pe toate, cu spumiera, treceti pe la fundul oalei ca sa desprindeti galustele sa nu se prinda.
Ele se vor ridica la suprafata in cateva minute. Le lasati sa fiarba 15-20 min.

In timp ce fierb, nu va veti plictisi, pentru ca intr-o tava puneti pesmet cu zahar, scortisoara si nuci sau migdale macinate (eu am pus felii de migdale intregi si mixate) la uscat la cuptor la foc mic.

 

 Galustele si amestecul pentru galuste se vor fi facut in acelasi timp, daca v-ati organizat bine.

Scoateti galustele cu strecuratoarea sau cu spumiera (mai bine cu o strecuratoare),una cate una si le tavaliti in  amestecul de nuci, pesmet si zahar, le scoateti si le asezati frumos pe un platou. La sfarsit, puteti sa mai presarati zahar vanilat, scortisoara, petale de migdale, sau fiecare dupa inspiratie.

Sa avem pofta si o toamna lunga, sa mai facem!

#3 Zacusca dietetica

Cazane sparte

Sfarsit de vara. Balciul se retragea din oras si se indrepta spre nicaieri pana anul urmator. 

Pe acest drum, caldararii o luau pe ulitele satelor zabovind o zi sau doua pe cate o ulita mai lata, cositorind si vopsind cazane si tingii. 

Forfota mare printre tarani, care isi sarpinau palariile daca sa mai repare cazanul sau sa-si cumpere pe porumb sau grau un altul nou. 

Nu stiu cum facea, dar mamaie nu rata momentul asa ca aparea pe poarta cu cate-un cazanel, ceaunel, un vatrai sau pirostrii. Sa fie, cine stie daca mai gaseste la anul. 

"-Iar ai aruncat porumb peste gard...la ce ti-or fi trebuit atatea?!" o bodoganea tataie. Nu ii raspundea, isi vedea de ale ei. 

Cazanul mare nu se scotea des, doar cand se facea bulionul sau sapunul. 

Cazanul asta fierbea cu orele. Si eu stateam pe un scaunel cu strabunica si mai bagam la foc cate-o surcea din cand in cand, uitandu-ma la ea, la foc si la bolboroseala din cazan.
Strabunica imi facea porumb copt. Cateodata ma intrebam daca nu-i vrajitoare, asa aplecata cum era, cu nasul lung si ochii mijiti, cu fustele lungi si negre. Locul ei de vraja trebuia sa fie in pod, unde urca destul de des (desi avea cam 90 de ani) si unde eu nu aveam niciodata voie sa urc. Sigur acolo isi tinea coada de matura! Si sigur in sticlele prafuite se gaseau licori vrajite.

Pentru aceasta reteta am folosit si eu cazanelul mic ("cumparat" dintr-un supermarket pe puncte), Nu-i de fonta, dar are un email asemanator cu unul dintre cazanele din amintirile mele. Si de aceea mi-e foarte drag. 

Reteta de zacusca:

Timp de pregatire si coacere: ore...(depinde de cantitte)

Ingrediente in urmatoarea proportie: 1/4 kg ceapa, 1/2-1 kg de ardei rosu capia sau gras, 1kg de vinete, 1/2 kg de rosii, busuioc, telina, foi de dafin sare, ulei de masline 20 ml (o lingura)

Se coc ardeii (la foc mediu si sa nu se arda coaja prea tare, altfel se va lipi de pulpa legumei) si rosiile pe o tabla (nu va speriati ca va curge zeama peste tot, oricum trebuia sa reamenajati bucataria!), vinetele (direct pe foc, nu pe tabla. Daca se coc pe tabla, la foc mic/moderat, vor deveni vinetii si urate, dar daca le coaceti direct pe flacara, la foc mare, vor deveni galbene si se vor coace frumos. Nu va speriati daca se va carboniza coaja, important e sa fiti atenti sa le intoarceti destul de des sa nu se carbonizeze cu totul).).

Imi place sa tai mai mari si ceapa si rosiile si ardeiul.
Ceapa se inabuse in apa. Fara ulei. Cand devine translucida, se adauga rosile coapte, taiate cuburi mai mari, zeama de rosii se scurge de seminte si se adauga la fiert. Cand se ingroasa sosul de rosii se adauga ardeii, cozile de telina taiate marunt maruntit, foile de dafn, sare si piper, uleiul de masline si se mai lasa la fiert suficient incat sa mai scada si sa se amestece gusturile.

Sosul de ceapa, rosii, ardei:

La final se pun vinetele tocate cu cutitul si iar se fierbe, cu atentie ca se prinde de vas.
Ca sa optimizati timpul de pregatire, incepeti cu ceapa, separarea pielitei rosiilor, apoi cu ardeii si ultimele, vinetele.

Si la borcan cu zacusca!

#2 Musaca dietetica de vinete

O amintire de gradinita

Prima intilnire constienta cu vinetele a fost la gradinita. Inconstienta culinara, as numi-o! Imi amintesc cum un linguroi imens s-a revarsat in farfuria mea cu niste chestii patrate vinetii cu gust de burete.
-Nu-mi place!
Bucatareasa mi-a raspuns ceva de genul:
-Asta a trimis Santieru', ce pot sa fac?! (pe vremuri, gradinitele erau arondate fabricilor si uzinelor patriei)
Mancarea nu conta oricum prea mult pentru mine, nu-mi placea decat mazarea (dar asta e o alta poveste).
Cam pana la adolescenta nu am mai vrut sa vad vinete in farfurie, sub orice forma mi-ar fi fost servite.
Cu chiu, cu vai mi le-a reintegrat mama in sandvisuri cu salata de vinete si branza si in musaca.
Pana cand au ajuns una din legumele mele preferate.

Si pentru ca de obicei vinetele sunt gatite cu prea mult ulei, va propun reteta mea de musaca de vinete, dietetica, dar delicioasa!

Reteta 
4 portii
Dificultate: simpla
Timp de preparare: 15 min
Timp de coacere: 45 de minute la foc mediu

ingrediente (din gradina lui Moise, bineinteles)
-4 vinete tinere (cu coaja alba sau lila sunt mai putin agresive decat cele vinete). Vinetele nu se decojesc. Vinetele nu se lasa la scurs cu orele, asa cum ati  mai citit prin diverse carti de bucate. Asta inseamna ca trebuie sa le pregatiti repede, sa nu se oxideze.
-4 ardei rosii
-6-8 rosii, depinde de marime
-o capatana de usuroi
-2 cepe medii
-patrunjel, busuioc, piper, foi de dafin, sare dupa gust, un strop de ulei de masline
-mozzarella sau parmezan, cat sa acopere intr-un strat subtire mancarea
Daca vreti, puteti aduga si carne in reteta c. 300g pulpa de vita tocata (bine ar fi sa nu cumparati carne tocata, ci sa o tocati proaspat cand pregatiti legumele. Daca tocati carne, puneti si 2 cepe la tocat)

Se taie ceapa marunt si se inabusa cu 4 linguri de apa pe fundul unei tavi / vas yena potrivite (20-25 cm diametru). Fara ulei!
Atentie: daca folositi yena, inabusiti in cuptor, niciodata direct pe foc, se sparge vasul!

Urmeaza partea placuta si ochiului si nasului, pentru ca vom ameseca culori si mirosuri proaspete.
Cand s-a inmuiat ceapa se da la o parte tava pentru a aranja legumele. Peste ceapa punem un strat de ardei rosu taiat julien, apoi un strat felii de vinete (c 3-5 mm grosime), apoi un strat de felii de rosii (taiate pe latime), aruncati o mana de patrunjel si busuioc, usturoi maruntit, praf de sare si o luati de la capat, strat de ardei, strat de vinete, strat de rosii, patrunjel-busuioc-usturoi-praf de sare,

Daca puneti si carne, dupa stratul de vinete, adugati cam o lingurita de carne tocata pe felia de vinete si apoi puneti stratul de rosii. Baza mancarii nu este carnea, ci legumele.

Ultimul strat sa fie cel de rosii peste care presarati patrunjel-busuioc-usturoi-praf de sare. 2-3 foi de dafin. Deasupra puneti pe circumferinta tavii hirtie de copt.

Prefer hartia de copt capacului (care creaza prea multa umiditate si legumele se vor fierbe in loc sa se coaca), dar si foliei de aluminiu (pareri  pro si contra toxicitatii foliei de aluminiu la prelucrarea termica). Hartia de copt mentine o umiditatea adecvata la coacerea legumelor, sucurile lor se vor amesteca si hartia va permite evaporarea surplusului de umiditate, nefind inchisa tava ermetic. Mancarea se va coace usor la o temperatura a cuptorului de c. 200 grade C.

Dupa ce ati scos mancarea din cuptor, presarati deasupra intr-un strat subtire mozzarella proaspata sau parmezan.

Pofta buna!

#1 Paste de orez cu sos de roșii coapte, ardei copți, usturoi și busuioc

Un pic de poveste înainte de rețetă

Străbunica și bunica din partea tatălui meu au trăit mai mult de 90 de ani. Vara mâncau mai degrabă legume și fructe crude, fierturi de legume, orez sau pâine cu crusta (dospită cu maia) făcuta de mâna lor, ceva brânzeturi, iar duminica și de sărbători, se mânca și carne. Aveau curtea plină de păsări și animale, dar preferau legumele și fructele, și, desigur țineau postul lunea, miercurea și vinerea. 

În buzunarele sorțului se găseau întotdeauna o pară sau un măr, o prună, o caisă sau o piersică sau o roșie, un ardei, o nuca, după anotimp și ce cădea înainte de vreme. Toate erau adunate cu grijă și chibzuință după folosință. Risipa nu e bună.

Masa de duminică nu o pregăteau bunicile, ci bunicul, căci fusese bucătar pe timpul războiului și era meșter mare la pregătit mâncare gustoasă. Pe cât erau bunicile de slabe, pe atât era el de rotofei.

Una din bunătățile de duminică erau puii fripți și ardeii copți într-un sos de roșii coapte cu mujdei de usturoi. 

Am împrumutat sosul din aceasta amintire pentru rețetă de mai jos:

Rețeta

Dificultate: simpla

Timp de pregătire: 15 min

Ingrediente (2 porții) cu bunătăți din curtea lui Moise: 4-6 roșii, 4-6 ardei capia, 4-6 căței de usturoi, o mână de busuioc, 100g tăiței de orez, sare, un pic de ulei de măsline, parmezan

Se pune la foc o olicioară cu apă și sare după gust pentru taieței. Se lasă la fiert.

Se pun la copt roșiile și ardeii pe o tava, pe plita cu gaz, sau direct pe plita electrică. Se întorc cu atenție să nu se ardă.

Trageți cu ochiul să vedeți dacă fierbe apa și dacă da, e timpul să puneți tăițeii la înmuiat. Luați olicioara de pe foc și lăsați-o deoparte câteva minute, până se înmoaie pastele.

Ardeii se vor coace mai repede ca roșiile. Îi luați de pe pe foc și, în timp ce roșiile se mai coc, ardeii se curăță de piele și semințe și se taie cam la dimensiunea tăițeilor.

În maxim 10 minute s-au copt și roșiile; le puneți în castronul unde veți aranja pastele țși le curățați ușor de pielițe. 

Atenție, roșiile lasă zeamă și totul e foarte fierbinte! Folosiți furculița și cuțitul pentru îndepărtarea pielițelor! 

Revenind, în castron s-a lăsat zeama din roșii și totul miroase dulceag în bucătărie!

Se taie roșiile după preferință, mai mici sau mai mari. Acum e momentul să zdrobiți usturoiul și să adăugați ardeii copți tăiați fideluță și frunzele de busuioc. Puneți sare și puțin ulei și amestecați totul de câteva ori.

Scurgeți pastele de apă și le adăugați în sos. Amestecați.

Aceasta este o rețetă dietetică, Dacă nu aveți restricții, presărați și parmezan.

Sosul ar trebui sa iasă cam asa:

și cu paste:

Pofta buna va urează,

Soția fermierului

Pericol!

Din motive obiective păsările de curte primesc un fel de brunch în loc de micul dejun (undeva între 11 si 12). Evident că sunt lihnite de foame și stau claie peste grămadă la poartă doar doar or putea înfuleca pe primul intrat.

Astăzi pătrund cu gălețile de mâncare fără să calc prea multe găini pe gheare (găinile mele preferă, când se apropie cineva cu avânt să se înfoaie în poziție de luptă în loc să o ia la fugă) și chiar să le închid pe toate în curtea lor pentru a putea hrăni rațele. (Deși sunt de 3 ori mai mari decăt cea mai mare găina, rațele sunt terorizate permanent de colocatare și n-ar reuși să se atingă de cereale dacă nu le separ fizic de găini).

Le torn mâncarea în olanele pe care le folosesc pe post de troacă, se formează grămada de rugby obișnuită dar, după numai câteva secunde... liniște, mâncarea aproape neatinsă, rațele stăteau sub căruță (care e parcată în apropiere).

Ce s-a întâmplat? Mă uit la mâncare, mă uit la rațe, iar la mâncare, iar la rațe? Nici o explicație. Găini atacatoare nu erau. Câini dincolo de gard nu erau. Când mă mai uita odată la rațe, observ că rațele nu se uitau înapoi la mine ca de obicei, ci erau cu câte un ochi pe cer. Hmmm. Am văzut că din când în când mai urmăresc avioanele dar mai ales elicopterele care ne survolează destul de jos, dar de data asta era foarte liniste.

Scrutez și eu cerul, identific patru rândunele și doi porumbei, nimic neobișnuit. Rațele tot cu gâturile strâmbe, sub căruță. Mă mai uit odată pe cer și iată, chiar deasupra capetelor noastre se rotea un punctuleț.  Un șoim sau uliu căuta prada la o înălțime considerabilă.

L-am pierdut din vedere după căteva secunde. Între timp dispăruse și porumbul iar rațele se îndreptau spre baltă.

Două rațe mai circumspecte au pierdut startul la mâncare

Bombăneli despre găini (Partea I) - Iși iau găinile concediu?

De ziua muncii să bombănesc nițel despre găinile mele care m-au lăsat (aproape) fără obiectul muncii (lor) tocmai înainte de paște.

Adică nu (prea) fac ouă, mai precis de la 49 de găini nu recoltez decât între 5 și 10 ouă pe zi.

E adevărat că dintre găini, 20 sunt tinere, cumpărate de la Agroland acum 5 săptămâni și teoretic trebuiau să înceapă să producă după 2-3 săptămâni. Probabil că nu s-a întâmplat asta pentru că rasa lor (ISA brown) e concepută pentru creștere în regim intensiv iar eu nu le ofer nici adăpostul (cu lipsa de activitate fizică specifică creșterii în baterii) nici hrana industrială. Dar probabil că nici nu aveau cele 16 săptămâni pe care ar fi trebuit să le aibă.

Celelalte 29 de găini sunt tot ISA Brown de la Avicola Butimanu care si-a reînnoit șeptelul tot acum în primăvară. Producția lor a fost de 15-17 ouă în prima săptămână pentru a scădea până la o medie de 7 ouă. M-am gândit că e de vină mâncarea (2/3 grău - 1/3 uruială porum orzoaica soia floarea soarelui) așa că am mai suplimentat cu niște făină de pește dar fără rezultat. 

Doar ieri am observat, insă, cât de multe pene sunt în coteț, și cât de puține pe găini. Habar n-aveam că găinile năpârlesc (așa cum am aflat după o cercetare scurtă pe internet). E adevărat că de obicei se intâmplă asta în toamnă, dar probabil că trecerea de la viața în hală la cea în aer liber (și schimbarea de dietă) a fost un șoc așa de mare că s-au hotărât să-și schimbe hainele. Sau este trecerea bruscă de la iarnă la vară că văd că și pe la vecinii mei care au găini de curte „normale” e bătătura plină de pene.

Vestea proastă e că năpârlitul poate dura 2-3 luni, timp în care producția de ouă se opește complet.

Vestea bună e că după acestă pauză ar trebui să facă ouă mai multe și mai mari, până la următoarea pauză.

În plus probabil că una dintre puicuțe se gândește să intre în producție, pentru că am găsit un „ou de zână” în cuibar, e „mare” căt o linguriță și (aproape) nu are gălbenuș.

Să vă relaxați de ziua muncii, vă urez!

Florii