Categorii

Căutați în acest blog

luni, 25 februarie 2013

Cum am descoperit apa caldă sau despre varza murată

Am avut această revelație în luna decembrie când am pus pentru a doua oară în viață varză la murat.
Dar să o luăm de la început.

În octombrie am pus pentru prima dată varza, în niște bidoane de 40l. Rețeta, în direct de la soacra mea, (care de altfel m-a și ajutat la operațiune, adică eu am stat și m-am uitat):
-Se culege varza, se lasă câteva zile la ofilit (în cazul meu 2 săptămâni, în magazie, unde, constat acum au mai rămas 2 verze, voi raporta peste câteva zile cum au rezistat diverselor geruri). Rostul „ofilirii” este să se subțieze foaia de varza pentru sarmale
-Se scobesc cotoarele (nu foarte agresiv pentru a nu pleca toate frunzele la plimbare), se umplu cu sare („de murături”, adică fără iod), se așează verzele nițel îndesate dar nu foarte tare, am mai completat cu vreo 3 pumni de sare.
-Am pus o gutuie, bețe de mărar uscat și ar mai fi trebuit să pun și știuleți de porumb, și, desigur, apă
După această operațiune am ținut bidoanele o săptămână în camera centralei, unde era mai cald, pentru a demara reacțiile de murat.
În această perioadă am efectuat fără prea multă tragere de inimă, dar totuși la maxim 3 zile distanță este, desigur, suflatul verzei.

Și aici intervine măreața revelație, pentru că suflatul verzei la bidoanele de 40 de litri nu e mare scofală, dar tura a doua de varză a fost „depusă” într-un butoi de 150l (sau mai mult) unde nu prea mă vedeam bolborosind toată coloana de mai bine de 1m de moare.

Între soluțiile alternative pe care mă gândeam să le pun în aplicare: utilizarea unui compresor auto, adaptarea unui motor de frigider etc. Niște soluții destul de bune, dar cam complicat de pus în practică.

Revelația a venit atunci când vecinul meu, care împrumutase butoiul cel mare pentru a depozita grâul, mă întreabă dacă flanșa cu robinet pe care o montasem este suficient de etanșă și nu o să pierd zeama de varză prin pivniță.

Ahaaa! Păi da' eu pot folosi robinetul ca să vântur varza cu căldarea, de ce nu mi-o fi spus nimeni că se poate si-așa. Și uite-așa am transformat munca pulmonară în muncă manualo-dorsală.

PS. Atât tura I cât și tura II au avut prea puțină sare. La bidoanele mici n-a fost problemă că s-au terminat repede, dar la butoiul mare a trebuit să mai completez (deocamdată cu 1 kg în plus, dar cred că mai trebuie) ca să-mi țină mai până la vară.